"

It's evening. I keep thinking about what I wrote this morning. Yes, if we have the consciousness of our separation, it is because we were (the words "were" are inaccurate, because it expresses time, when in fact it is about timelessness) unseparated, or rather the fact that we feel separated is an illusory or "temporal" consciousness ", but in reality we do not cease to be one with the whole (in religious language this means that God lives in us). This simultaneous separation and non-separation give us power, freedom, omnipotence, give us life and its good. Therefore, death is only the destruction of the illusory, temporal consciousness of separation. We do not know if it will be replaced by another consciousness, we cannot know and we must not know, because this science would destroy the freedom of our life.

"E seara. Mă tot gândesc la ce-am scris azi-dimineața. Da, dacă avem conștiința separării noastre, e pentru ca am fost (cuvintele „am fost“ sunt inexacte, fiindcă exprima timpul, când de fapt e vorba despre atemporalitate) neseparați, sau mai degrabă faptul că ne simțim separați e o conștiința iluzorie sau „temporală“, dar în realitate nu încetăm să fim una cu întregul (în limbaj religios asta înseamnă că în noi trăiește Dumnezeu). Aceasta separare și neseparare simultană ne dăruiesc puterea, libertatea, atotputernicia, ne dăruiesc viața și binele ei. Prin urmare, moartea e doar distrugerea conștiinței iluzorii, temporale a separării. Nu știm dacă ea va fi înlocuită cu o alta conștiință, nu putem ști și nu trebuie să știm, pentru că această știință ar distruge libertatea vieții noastre."