"E seara. Mă tot gândesc la ce-am scris azi-dimineața. Da, dacă avem conștiința separării noastre, e pentru ca am fost (cuvintele „am fost“ sunt inexacte, fiindcă exprima timpul, când de fapt e vorba despre atemporalitate) neseparați, sau mai degrabă faptul că ne simțim separați e o conștiința iluzorie sau „temporală“, dar în realitate nu încetăm să fim una cu întregul (în limbaj religios asta înseamnă că în noi trăiește Dumnezeu). Aceasta separare și neseparare simultană ne dăruiesc puterea, libertatea, atotputernicia, ne dăruiesc viața și binele ei. Prin urmare, moartea e doar distrugerea conștiinței iluzorii, temporale a separării. Nu știm dacă ea va fi înlocuită cu o alta conștiință, nu putem ști și nu trebuie să știm, pentru că această știință ar distruge libertatea vieții noastre."