"

Leaving aside the many other benefits of old age: long experience, freedom from voluptuousness (a great benefit), forgetfulness, indifference, tranquility, the greatest "benefit", or at any rate one of the greatest, is that you no longer nothing for your corporeal person, knowing that soon it will be no more. Thus, for me it is very important to know that I will not hear praise, I will not know anything about the impressions that the written ones will produce. So I can only write before God, thinking that only before Him, the One who sent me here, my work is pleasant, it is good.

"Lăsând la o parte alte numeroase binefaceri ale bătrâneții: experiența îndelungată, eliberarea de voluptate (o mare binefacere), uitarea, indiferența, liniștirea, cea mai mare „binefacere“, sau în orice caz una dintre cele mai mari, este ca nu mai faci nimic pentru persoana ta corporală, știind că în curând ea nu va mai fi. Astfel, pentru mine e foarte importantă conștiința faptului că nu voi auzi laude, nu voi ști nimic despre impresiile pe care le vor produce cele scrise. Așa că pot să scriu numai înaintea lui Dumnezeu, cu gândul că numai în fata Lui, a Celui care m-a trimis aici, munca mea e plăcuta, e bună."