"Lăsând la o parte alte numeroase binefaceri ale bătrâneții: experiența îndelungată, eliberarea de voluptate (o mare binefacere), uitarea, indiferența, liniștirea, cea mai mare „binefacere“, sau în orice caz una dintre cele mai mari, este ca nu mai faci nimic pentru persoana ta corporală, știind că în curând ea nu va mai fi. Astfel, pentru mine e foarte importantă conștiința faptului că nu voi auzi laude, nu voi ști nimic despre impresiile pe care le vor produce cele scrise. Așa că pot să scriu numai înaintea lui Dumnezeu, cu gândul că numai în fata Lui, a Celui care m-a trimis aici, munca mea e plăcuta, e bună."