"De obicei, pentru oameni învățătură e deplina înfăptuire a legii iubirii și, văzând imposibilitatea acestei înfăptuiri pentru fiecare în parte și pentru toata omenirea în momentul de față, rezolva problema acceptând că învățătura e minunată și, în același timp, irealizabilă. Pe unii asta îi duce la negarea oricărei religii, pe alții la o pervertire a creștinismului în care imposibilitatea de a înfăptui pe deplin învățătură e corectată prin har, credința în mântuire și taine. Aceasta greșeala îi abate pe oameni de la înțelegerea limpede a vieții ce decurge din învățătură iubirii, după care scopul vieții e aceasta apropiere de desăvârșire. Apropierea trebuie să fie neapărat gradată, începe cu atingerea primelor trepte ale desăvârșirii, apoi a următoarelor ș.a.m.d."