"

Time is only that form in which I have the consciousness of my life, in which I have the joy of making it. My whole life already exists for the source of life, for God. Through me and an infinity of other beings God lives and gives us the joy and good of life to me and to all these beings. What we call freedom of the will, and what freedom really is, is the acceptance or non-acceptance of God in me, so that He can make life through me and live. Not accepting Him in me deprives me of the good of life, but it cannot prevent Him from living, for He lives in an infinity of beings, in a way incomprehensible to me. Furthermore, he also lives in beings who do not consciously accept him within themselves. And, living in them, he achieves his goals. The important thing is that man, each of us, possessing the unconscious good of life, can have part of the greatest conscious good, can be God's tool, uniting directly with Him and making His life and at the same time our life. The rain waters the plains, the forests, the steppes and the grains that already grow there, the trees, the grass receive through the moisture the joy of growth, flowering, fruiting, but the moisture, the rain also acts on the desert land, softening it, preparing it to receive the seeds and their sprouting . The same with people, those who consciously participate in the divine life and those who do not have the consciousness of God, but participate, without knowing it, in His life.

"Timpul e numai acea forma în care am conștiința vieții mele, în care am bucuria de a o făuri. Viața mea întreagă există deja pentru sursa vieții, pentru Dumnezeu. Prin mine și o infinitate de alte ființe Dumnezeu trăiește și ne dăruiește bucuria și binele vieții mie și tuturor acestor ființe. Ceea ce numim libertatea a voinței, și ceea ce e de fapt libertatea, este acceptarea sau neacceptarea lui Dumnezeu în mine, pentru ca El să poată făuri viața prin mine și să trăiască. Neacceptarea Lui în mine mă lipsește de binele vieții, dar nu-l poate împiedica pe El să trăiască, căci El trăiește într-o infinitate de ființe, într-un mod de neînțeles pentru mine. În plus, el trăiește și în ființele care nu-l acceptă conștient în sinea lor. Și, trăind în ele, își atinge scopurile. Important este ca omul, fiecare dintre noi, deținând binele inconștient al vieții, poate avea parte de cel mai mare bine conștient, poate fi unealta lui Dumnezeu, unindu-se direct cu El și făurind viața Lui și în același timp viața noastră. Ploaia uda câmpiile, pădurile, stepele și grânele ce cresc deja acolo, copacii, iarba primesc prin umiditate bucuria creșterii, infloririi, rodirii, dar umiditatea, ploaia acționează și asupra pământului deșert, înmuindu-l, pregătindu-l pentru primirea semințelor și încolțirea lor. La fel și cu oamenii, cei care participă conștient la viața dumnezeiască și cei care nu au conștiința lui Dumnezeu, dar participa, fără s-o știe, la viața Lui."