"Despre mărul putred și în general despre orice sămânță. Nu știu dacă voi putea să mă exprim. lată ideea: Trupul meu se distruge. Tot astfel se distruge corpul unui măr putred. Mărul, învelișul seminței, putrezește, rămâne sămânța care produce alți meri și alte mere. Încă mai limpede e cazul semințelor care nu au înveliș corporal, cum sunt cerealele. E cu putință oare ca singura menire a mărului să fie reproducerea celor asemănători lui? E cu putință ca omul să aibă aceeași menire? Dar în măr există deja și altceva în afara seminței reproducătoare, învelișul care are menirea lui. Evident și omul trebuie să aibă și o altă menire în afara de reproducere. Și mai mult, acea altă menire este cea adevărată, principala menire. Reproducerea e cea mai neînsemnată și nici măcar nu-i o menire, căci repetarea aceluiași lucru n-are sens. Care e menirea asta?"