"

Although I clearly understand God, not the known God, but whose consciousness I can have, I often wish I had a personal God to whom I could pray. It's a weakness, a habit and at the same time a natural desire to communicate with God as I communicate with people, although that's not what it's about. It's a possible, natural desire. To fulfill it we must believe that He is exactly as I would like Him to be, that is, a personal being, to whom I could address not necessarily internally, as actually happens, but through external communication, as a separate being.

"Cu toate că-l înțeleg limpede pe Dumnezeu, nu cel cunoscut, ci a cărui conștiința o pot avea, adesea aș vrea să am un Dumnezeu personal, căruia să mă pot ruga. E o slăbiciune, o obișnuință și totodată o dorința firească de a comunica cu Dumnezeu așa cum comunic cu oamenii, deși nu despre asta e vorba. E o dorință putemică, firească. Pentru a o împlini trebuie să credem ca El este exact așa cum aș vrea eu să fie, adică o ființă personală, căreia aș putea să mă adresez nu neapărat lăuntric, cum se întâmplă de fapt, ci prin comunicare exterioară, ca unei ființe separate."