"Cu toate că-l înțeleg limpede pe Dumnezeu, nu cel cunoscut, ci a cărui conștiința o pot avea, adesea aș vrea să am un Dumnezeu personal, căruia să mă pot ruga. E o slăbiciune, o obișnuință și totodată o dorința firească de a comunica cu Dumnezeu așa cum comunic cu oamenii, deși nu despre asta e vorba. E o dorință putemică, firească. Pentru a o împlini trebuie să credem ca El este exact așa cum aș vrea eu să fie, adică o ființă personală, căreia aș putea să mă adresez nu neapărat lăuntric, cum se întâmplă de fapt, ci prin comunicare exterioară, ca unei ființe separate."