"

And in moments of weakness and moments of strength I like to say: Help me, God... And I think no one hears me, but I say it anyway. And it occurred to me: if the attitude of the beginning of all towards me is like my attitude towards the parts of my body, so that I can by the power of will be conscious of one part or another of my body, why not I imagine that just as I can, if I want, insert myself, my consciousness, into my hand, my foot, my finger, so also the One from whom I ask for help can, if he wants, insert Himself, His consciousness , in His particle, in me, in my soul imprisoned in the body? (All this is a fantasy, but a pleasant one.) If so, just as the suffering of one part of my body awakens the consciousness of that part, so my suffering, of my whole being, awakens in God the consciousness of my "I." How can you not wish for suffering?

"Și în minutele de slăbiciune și în cele de forță îmi place să spun: Ajută-mă, Doamne... Și cred că nimeni nu mă aude, dar o spun totuși. Și mi-a trecut prin minte: dacă atitudinea începutului a toate față de mine e asemenea atitudinii mele față de părțile corpului meu, astfel încât eu pot prin puterea voinței să am conștiința unei părți sau a alteia din corpul meu, de ce să nu-mi imaginez că așa cum eu pot, dacă vreau, să mă introduc pe mine, conștiința mea, în mână, în picior, în deget, la fel și Cel căruia îi cer ajutorul poate, dacă vrea, să se introducă pe Sine, conștiința Sa, în părticica Sa, în mine, în sufletul meu întemnițat în trup? (Toate astea sunt o fantezie, dar una plăcută.) Dacă așa este, la fel cum suferința unei părți a trupului meu trezește conștiința acelei părți, și suferința mea, a întregii mele făpturi, trezește în Dumnezeu conștiința „eului“ meu. Cum să nu-ți dorești suferință?"