"

I thought about worldly glory. In this need for people to have a good opinion of you, to love you, there is something irresistible and legitimate. And it occurred to me: the more false, the more guilty is the desire for praise and love of people during life, the better, more legitimate is the desire to continue your life in the souls of other people after death. In this desire there was no indulgence for the cult of personality, nothing out of the ordinary. It is only the desire to participate in the general, universal, spiritual life, in the work of God, disinterested, impersonal. It seems right.

"Am cugetat la gloria lumească. În nevoia asta ca oamenii să aibă o părere bună despre tine, să te iubească, e ceva de nestăvilit și legitim. Și mi-a trecut prin minte: cu cât e mai falsă, mai vinovată dorința de laudă și de iubire a oamenilor în timpul vieții, cu atât e mai bună, mai legitimă dorința de a-ți continua viața în sufletele altor oameni după moarte. În dorința asta nu exista nici o îngăduință pentru cultul personalității, nimic ieșit din comun. E doar dorința de a participa la viața generală, universală, spirituală, la lucrarea lui Dumnezeu, dezinteresată, impersonală. Pare corect."