"Am cugetat la gloria lumească. În nevoia asta ca oamenii să aibă o părere bună despre tine, să te iubească, e ceva de nestăvilit și legitim. Și mi-a trecut prin minte: cu cât e mai falsă, mai vinovată dorința de laudă și de iubire a oamenilor în timpul vieții, cu atât e mai bună, mai legitimă dorința de a-ți continua viața în sufletele altor oameni după moarte. În dorința asta nu exista nici o îngăduință pentru cultul personalității, nimic ieșit din comun. E doar dorința de a participa la viața generală, universală, spirituală, la lucrarea lui Dumnezeu, dezinteresată, impersonală. Pare corect."