"Deși pare lipsa de modestie, nu pot să nu scriu că îi rog foarte mult pe prietenii mei, care adună însemnările, scrisorile mele, notează spusele mele, să nu atribuie nici o importanță lucrurilor pe care nu le-am dat anume spre publicare. Îi citesc pe Confucius, Lao Zi, Buddha (același lucru îl pot spune despre Evanghelie) și văd alături de idei profunde, inchegate într-o doctrina, afirmații stranii, care sunt fie întâmplătoare, fie alterate. Și tocmai de aceste idei și maxime stranii, uneori contradictorii, au nevoie cei care acuză doctrina. Nu pot insista destul asupra acestui fapt. Orice om are momente de slăbiciune și spune prostii, iar ele sunt notate și apoi lumea ține cont de ele ca și cum ar avea cea mai mare autoritate."