"Noi, oamenii, judec după mine însumi, suntem unealta puterii supreme. Ce face cu viețile noastre aceasta Putere Supremă nu știm și n-avem cum să știm, la fel cum nu știe celula din trupul meu ce fac eu și de ce. De aceea orice scop pe care mi-l propun, dacă nu coincide cu scopul Puterii Supreme, care-mi rămâne inaccesibil, perturbă împlinirea acestui scop. În asemenea măsură încât scopul să nu mai poată fi atins. Acest scop va fi mereu atins, într-un fel sau altul, dar fără ca eu să ajung la binele pe care îl dă simțirea, conștiința unității vieții mele cu Puterea Supremă. Așa că scopul spre care îi e propriu omului să năzuiască nu poate fi un scop accesibil înțelegerii omului, ci numai contopirea cu voința lui Dumnezeu. Aceasta contopire se atinge prin iubire."