"

I as a separate being am an illusion. I am one of the infinitely small organs of the infinitely great Whole, inaccessible to me. My role is to serve this whole, as each cell, each particle serves the body. It is the height of madness to imagine that I am a separate, independent being. I am only an organ. There is no "I". There is only the obligation and the opportunity to serve the Whole, having the consciousness of the joy of this service. Service is possible only if the organ is united with the Whole. Union with the whole is accomplished through love. So love is not the goal of the Whole (God is not love), but only the condition in which the organ, what is presented to me as "me", merges with the Whole. But the purpose of the Whole is not accessible to me, although I know that I serve it.

"Eu ca ființă separată sunt o iluzie. Eu sunt unul dintre organele infinit mici ale Întregului infinit mare, inaccesibil mie. Rolul meu e să slujesc acestui întreg, așa cum slujește corpului fiecare celulă, fiecare părticică. E culmea nebuniei să-mi închipui că sunt o ființă separată, independentă. Sunt numai un organ. Nu exista nici un „eu“. Există numai obligația și posibilitatea de a sluji Întregului, având conștiința bucuriei acestei slujiri. Slujirea e posibilă numai dacă organul e unit cu Întregul. Unirea cu întregul se înfăptuiește prin iubire. Deci iubirea nu e scopul Întregului (Dumnezeu nu este iubire), ci doar condiția în care organul, ceea ce mi se prezintă ca fiind „eu“, se contopește cu Întregul. Scopul Întregului nu-mi e însă accesibil, deși Știu că slujesc lui."