"Eu ca ființă separată sunt o iluzie. Eu sunt unul dintre organele infinit mici ale Întregului infinit mare, inaccesibil mie. Rolul meu e să slujesc acestui întreg, așa cum slujește corpului fiecare celulă, fiecare părticică. E culmea nebuniei să-mi închipui că sunt o ființă separată, independentă. Sunt numai un organ. Nu exista nici un „eu“. Există numai obligația și posibilitatea de a sluji Întregului, având conștiința bucuriei acestei slujiri. Slujirea e posibilă numai dacă organul e unit cu Întregul. Unirea cu întregul se înfăptuiește prin iubire. Deci iubirea nu e scopul Întregului (Dumnezeu nu este iubire), ci doar condiția în care organul, ceea ce mi se prezintă ca fiind „eu“, se contopește cu Întregul. Scopul Întregului nu-mi e însă accesibil, deși Știu că slujesc lui."