"Ține minte că starea trupului tău, stomacul, pofta sau potolirea ei, oboseala, boala, toate acestea transformă, nu transformă, ci înalță până la cea mai înaltă treaptă sau coboară până la cea mai joasă treaptă starea ta sufletească, atitudinea ta față de viață. Când ești în extazul bucuriei, înduioșat de binele vieții, când ești mâhnit și melancolic. Când îi iubești pe toți, când nu iubești pe nimeni sau măcar te abții să iubești. Ține minte asta și nu atribui acelei stări de înălțare sau depresie importanță adevăratei tale stări. Iar starea adevărată a „eului“ tău este cea centrală, medie, cea în care te bucuri de starea de înălțare, te străduiești s-o menții, nu crezi în starea de depresie și încerci s-o birui. E important că acest punct central să se deplaseze mereu în sus, niciodată în jos. Slavă Domnului că există."