"Înțeleg tot mai limpede că visul și trezirea, care mi s-au părut asemănătoare cu viața și moartea, sunt mai mult decât asemănătoare. Așa cum, trezindu-mă, ajung să am o conștiința mai clară, mai reala, prin ce mi s-a arătat în somn, la fel se întâmplă și în cazul nașterii. Și așa cum îmi amintesc numai câte ceva din ce a fost (?) înainte de naștere, la fel și în stare de veghe doar rareori îmi amintesc ce mi s-a aratat in vis. Așa cum, adormind în fiecare zi, pierd legătura cu conștiința, la fel se întâmplă și murind. (Analogia se oprește în punctul în care observăm că în somn avem o conștiința inferioară, ceea nu poate fi adevărat în cazul morții.) Pierd legătura cu conștiința, iar această pierdere nu numai că nu e ceva rău, dar e chiar de dorit. Fiindcă această pierdere este odihna și pregătire pentru o viața mai buna."