"Desprinderea (acțiunile săvârșite mecanic, inconstient) e temeiul adevăratei vieți, temeiul desăvârșirii morale. Viața e strădania în atingerea desăvârșirii. Înfăptuirile omului se adaugă la domeniul celor trăite, al deprinderii, iar omul face noi eforturi pentru a adauga deprinderi în sfera inconștientului. Strădania e mereu negativă. Nici nu poate fi altfel, din moment ce viața înseamnă eliberare. Eliberarea se săvârșește. Fapta vieții noastre este să nu înfăptuim nimic care opune eliberării. Prin urmare fapta este conștientizarea vieții și combaterea a tot ce îi stă în cale. Strădania care transformă ceva înfăptuit în deprindere e lucrul cel mai important, singura faptă a vieții. Fără strădanie, nu există viață omenească, ci doar viață animalică. Materialiștii au mare dreptate când, vorbind despre viața animalică, o reduc la lupta pentru existență și formarea deprinderilor. Dar, dacă vorbim despre viața omenească, trebuie să explicăm principala ei calitate, strădania. Ce e strădania din punct de vedere materialist?"