"

The Christian ideal of our time is absolute righteousness. To regard marriage as a holy thing, or even as a good thing, is an abdication of the ideal. Christian devotion, if we accept the religious act of devotion, can be only one, devotion to absolute righteousness, in no case the acceptance of sexual relations, and the oath can be only one for the two spouses, not of faith to each other, but of righteousness, which presupposes faith towards one alone. "And what will happen to the human race then?" I don't know. I only know that, just as for man the animal law of struggle is not binding, on the contrary, so there is the law of love which denies struggle. I also know that the animal law of association is not obligatory for man, but the opposite ideal of righteousness is obligatory. What will come out of this? I do not know. But I know that following the higher aspirations of my being, of love and righteousness, nothing but good can come.

"Idealul creștin al vremurilor noastre este neprihanirea absolută. A privi căsătoria ca pe un lucru sfânt, sau chiar ca pe un lucru bun, e o abdicare de la ideal. Devoțiunea creștină, dacă acceptăm actul religios al devoțiunii, poate fi numai una, devoțiunea față de neprihanirea absolută, în nici un caz acceptarea relațiilor sexuale, iar jurământul poate fi numai unul pentru cei doi soți, nu de credința unul față de celălalt, ci de neprihănire, care presupune credință față de unul singur. „Și ce se va întâmpla atunci cu neamul omenesc?“ Nu știu. Știu doar că, așa cum pentru om legea animalică a luptei nu-i obligatorie, ba dimpotrivă, la fel există legea iubirii care neagă lupta. Știu și că legea împreunării, proprie animalului, nu-i obligatorie pentru om, ci obligatoriu e idealul opus al neprihănirii. Ce va ieși de aici? Nu știu. Dar știu ca urmând năzuințele superioare ale ființei mele, ale iubirii și neprihănirii, nu poate ieși decât ceva bun."