"Idealul creștin al vremurilor noastre este neprihanirea absolută. A privi căsătoria ca pe un lucru sfânt, sau chiar ca pe un lucru bun, e o abdicare de la ideal. Devoțiunea creștină, dacă acceptăm actul religios al devoțiunii, poate fi numai una, devoțiunea față de neprihanirea absolută, în nici un caz acceptarea relațiilor sexuale, iar jurământul poate fi numai unul pentru cei doi soți, nu de credința unul față de celălalt, ci de neprihănire, care presupune credință față de unul singur. „Și ce se va întâmpla atunci cu neamul omenesc?“ Nu știu. Știu doar că, așa cum pentru om legea animalică a luptei nu-i obligatorie, ba dimpotrivă, la fel există legea iubirii care neagă lupta. Știu și că legea împreunării, proprie animalului, nu-i obligatorie pentru om, ci obligatoriu e idealul opus al neprihănirii. Ce va ieși de aici? Nu știu. Dar știu ca urmând năzuințele superioare ale ființei mele, ale iubirii și neprihănirii, nu poate ieși decât ceva bun."