"

Theater and music have two sides, one is the interpretation, the other is the thing itself. During the performance, the work itself is forgotten, because a good performance overshadows the work. Sometimes the content of the work is confused with the interpretation. The interpretation is good, but the content is not good at all. In music, the chords are wonderful, sometimes you hear some chords that bring tears to your eyes, the technique is amazing, the work is not good, but it makes a strong impression. And these praises and the impression of interpretation spoil the author, who thinks that the praises are addressed to him. If you read the same piece, you will throw it away out of boredom. But when the performance is full of talent you enjoy watching it. The same can be said about music. It is not the same in our profession, in literature and in poetry.

"Teatrul și muzica au două laturi, una e interpretarea, cealaltă e lucrul în sine. În timpul interpretării, lucrarea însăși e uitată, fiindcă o interpretare buna umbrește opera. Uneori se confunda conținutul operei cu interpretarea. Interpretarea e buna, dar conținutul nu-i bun de nimic. În muzică, acordurile sunt minunate, uneori auzi niște acorduri de-ți dau lacrimile, tehnica e uimitoare, lucrarea nu-i buna de nimic, dar produce o impresie puternică. Iar aceste laude și impresia interpretării îl strică pe autor, care crede că laudele îi sunt adresate lui. Dacă citești aceeași piesă, o vei arunca cât colo de plictiseală. Dar când interpretarea este plină de talent o privești cu plăcere. Același lucru se poate spune și despre muzică. Nu la fel se întâmplă în meseria noastră, în literatură și în poezie."