"

To express the inexpressible, to give form to things in form... to awaken sleeping sensibilities through rhythm, to make words a cradle with which to sleep the pains of others, to draw a smile on a mouth that has long forgotten to laugh, through a happy correspondence of images or sounds, and of all these to give birth to the beautiful, to bestow on your contemporaries, can anything be more sublime?

"A exprima inexprimabilul, a da formă lucrurilor în formă... a trezi prin ritm sensibilități adormite, a face din cuvinte un leagăn cu care să adormi durerile altora, a desena un surâs pe o gură ce a uitat de mult să râdă, printr-o fericită corespondență imagini sau sunete, și dintre toate acestea să faci să nască frumosul, pe care să-l dăruiești contemporanilor tăi, poate fi ceva mai sublim?"