"

Great poetry grew like a beautiful and bitter weed where life was more bubbling and troubled. Whenever a really deep and great poet appeared somewhere, he was also an unhappy or a troubled one, a man with his eyes open to the world, with a penetration of her creation...

"Marea poezie a crescut ca o buruiană frumoasă și amară pe locul unde viața era mai clocotitoare și mai chinuită de probleme. Ori de câte ori s-a ivit undeva un poet cu adevărat adânc și mare, acela a fost totodată un nefericit sau un zbuciumat, un om cu ochii deschiși spre lume, cu o pătrundere a creației ei..."