"Poeții, cunosc un demon ce ne pradă / a sufletului limpede comoară / și cu sonoritatea lui ușoară / o dă-n vileag, în haină de paradă. / Sub uriașa gândului cascadă / se-nvârte ca o fermecată moară: / e trandafir în zâmbet de fecioară / și-n mână de viteaz se face spadă. / Turnăm în spuma lui cea trecătoare / tăria nepieritoare, / de-i toarcem rostul cu înțelepciune; / de nu-ne prăbușim din zbor avântul / în târâtoarea lui deșertăciune; / Acest demonic șarpe e cuvântul."