"

But poetry dies, among other things, slowly intoxicated by metaphysics; it suffocates itself by hermeticism, it sterilizes itself by intelligence, it commits suicide by the confusion that it must identify itself with an act of knowledge, forgetting that in essence it is song, it is naked sensibility, it is screaming, it is itself, and it cannot be substituted either metaphysics, nor science, nor any other speculative field...

"Dar poezia moare, între altele, intoxicată lent de metafizică; se sufocă de ermetism, se sterilizează prin inteligență, se sinucide prin confuzia că trebuie să se identifice cu un act de cunoaștere, uitând că-n esență e cântec, e sensibilitate nudă, e țipăt, este ea însăși, și nu se poate substitui nici metafizicii, nici științei, nici oricărui alt domeniu speculativ..."