"

The reader of modern poetry, when he himself is not an initiate and an aficionado, quickly gets disorientated, between so many ways, fashions, trends, currents and subcurrents, in which lyricism has complicated, refined if not rarefied the means of expression, beyond all his inherited and perpetuated habits, through a limited literary education... Faced with so many impediments, he summarily concludes that, from a certain limit, there is no more poetry, that the world mocks him, with innocence or perversity, and that it no longer has any criterion to distinguish between what is and what is not lyrical art.

"Cititorul de poezie modernă, când el însuși nu este un inițiat și un pasionat, se dezorientează repede, între atâtea moduri, mode, tendințe, curente și subcurente, în care lirismul și-a complicat, și-a rafinat când nu și-a rarefiat mijloacele de expresie, dincolo de toate obișnuințele lui moștenite și perpetuate, printr-o educație literară îngrădită... În fața atâtor impedimente, conchide sumar că, de la o anumită limită, nu mai există poezie, că lumea își bate joc de el, cu inocență sau perversitate, și că nu mai are nici un criteriu care să distingă între ceea ce este și ceea ce nu este artă lirică."