"

The writer is a reflection of each of his readers in his own mirror; when he ceases to be such a multiplied image, he ceases to be a writer; if there was never such a transgression, it means that he was always only an author, not a writer. In turn, through a strange communion, the writer is the reflection, the projection of his readers, their receptacle. He knows how to say better than us what we want to say, in him we find the expression of our own thoughts.

"Scriitorul e o răsfrângere a fiecăruia dintre cititorii săi în oglinda proprie; când încetează să mai fie o atare imagine multiplicată, încetează să mai fie scriitor; dacă n-a fost niciodată o astfel de răsfrângere, înseamnă că n-a fost totdeauna decât autor, nu și scriitor. La rându-i, printr-o ciudată comuniune, scriitorul e răsfrângerea, proiecția cititorilor săi, receptacolul lor. El știe să spună mai bine decât noi ceea ce vrem să spunem noi, la el găsim expresia propriilor noastre gânduri."