"Conștiința artistică nu are nevoie să împrummute de la conștiința morală sentimentul pudorii, căci îl poartă ea însăși, ca pe o pudoare, o delicatețe și o castitate estetică, și ea știe când e cazul să nu întrebuințeze altă formă de expresie decât tăcerea. Dimpotrivă, când un artist violează această pudoare își violează propria conștiință estetică și lasă să pătrundă în arta sa ceea ce nu e motivat din punct de vedere artistic și, în același timp, culpabil din punct de vedere moral, căci își tradează datoria de artist, cea mai apropiată și cea mai urgentă pentru el..."