"

Although the artist may remain throughout his life more attached, not to say more faithful, to his childhood than the man bent on the practical reality of life, although, it could be said that, unlike the latter, he remains constantly in the state of dreaminess, of the playful human purity of the child, yet his path, from the immaculate beginnings to the unpredictable later stages of his destiny, is infinitely wider, more adventurous, and, to a spectator, more jarring than that of the bourgeois some, and for the latter the thought that he was once a child is not nearly as tearful.

"Deși artistul poate rămâne toată viața lui mai atașat, ca să nu spun mai fidel, copilăriei sale, decât omul aplecat spre realitatea practică a vieții, deși, s-ar putea spune că, spre deosebire de acesta din urmă, el rămâne necontenit în stare de visare, de puritate omenească jucăușă a copilului, totuși calea lui, de la începuturile imaculate și până la etapele imprevizibile de mai târziu ale destinului său, este nesfârșit mai largă, mai aventuroasă, și, pentru un spectator, mai zguduitoare decât aceea a burghezului oarecare, iar la acesta din urmă gândul ci a fost și el odată copil nu e nici pe departe atât de înlăcrimat."