"

The feeling of art implies a vivid and intimate feeling of things. While most people remain on the surface and apparent, while philosophers themselves recognize and ascertain a je ne sais quoi beyond phenomena, without being able to determine its nature, the artist, as if endowed with a sense apart, he feels beneath the apparent world the other, entirely inner world, which most ignore and whose existence philosophers are content to ascertain: he exists at the invisible play of forces and sympathizes with them, as if they were souls; he received, from birth, the key of symbols and the understanding of figures; what seems incoherent and contradictory to others is, for him, only a harmonic contrast, a distant chord on the universal lyre. He himself soon enters into this great concert, and, like the bronze vessels of ancient theaters, accompanies the echo of his voice with the music of the world.

"Sentimentul artei implică un sentiment viu și intim al lucrurilor. În vreme ce majoritatea oamenilor rămân la suprafață și la aparent, în vreme ce filozofii propriu-ziși recunosc și constată un je ne sais quoi dincolo de fenomene, fără să-i poată determina natura, artistul, ca și cum ar fi înzestrat cu un simț aparte, simte sub lumea aparentă cealaltă lume, cu totul interioară, pe care cei mai mulți o ignoră și căreia filozofii se mulțumesc să-i constate existența: el există la jocul invizibil al forțelor și simpatizează cu ele, ca și cum ar fi suflete; el a primit, din naștere, cheia simbolurilor și înțelegerea figurilor; ceea ce altora li se pare incoerent și contradictoriu nu e, pentru el, decât un contrast armonic, un acord la distanță pe lira universală. El însuși intră curând în acest mare concert și, asemeni vaselor de bronz ale teatrelor antice, își însoțește ecoul glasului cu muzica lumii."