"

To refuse the extremes simply because they are extremes inevitably leads to the most terrible platitude, as platitude usually is. The appeal to dialectics does not mean settling down in a comfortable middle attitude, of false wisdom, but quite the opposite, understanding, encompassing extremes that are in contradiction. The beauty, never mediocre, of dialectical understanding results not from taking the "little," petty, of each contradictory side, but from perceiving, at the same time, their extreme tension.

"A refuza extremele pur și simplu, pentru că sunt extreme, duce negreșit la cea mai cumplită platitudine, cuminte cum e platitudinea de obicei. Apelul la dialectică nu înseamnă așezarea într-o confortabilă atitudine de mijloc, de falsă înțelepciune, ci tocmai dimpotrivă, înțelegerea, cuprinderea extremelor aflate în contradicție. Frumusețea, niciodată mediocră, a înțelegerii dialectice rezultă nu din luarea „câte puțin”, meschin, din fiecare latură contradictorie, ci din percepția, în același timp, a tensiunii lor extreme."