"Copilul nu se poate lipsi de companie. Țiganii și toți oamenii needucați umblă însoțiți. Țăranul iese duminică pe poartă imediat ce se îmbracă. El caută pe cineva cu care să vorbească. Celor mai mari ai omenirii le plăcea să trăiască în intimitate. Un scriitor francez spunea: - "Sunt onorat când cineva mă vizitează, dar toți cei care nu mă vizitează mă încântă". Acest lucru sugerează că nu este tocmai o condiție necesară a vieții compania. Cei slabi fizic se simt protejați în companie, cei slabi mental caută astfel să își declanșeze gândurile. A fi veșnic în companie este la fel de nesăbuit ca și să trăiești veșnic singur. Dar, în orice caz, dacă trebuie să se alegi dintre cele două, este mai plăcut și mai util să alegi a doua variantă."