"Uneori este inevitabil să intrăm în contact cu oameni a căror curiozitate depășește decența comună. Nu este o plăcere oarecare să mustrăm astfel de intruși cu tăcerea. Păstrăm tăcerea. Nici măcar nu ne uităm la el, ci cu fața cea mai calmă și mai lipsită de expresie cu putință. Și suntem tăcuți, ca și cum ar fi complet surzi. Suntem atenți să nu rostim niciun cuvânt ofensator. Omul imperfect poate fi corectat, dar nu înțepat. Este împotriva legii bunătății umane. Tăcerea este uneori elocvență."