"Donna a apărut pe scenă într-o fustă până la genunchi. A cântat melodii cu tentă sexuală, iar la sfârșitul versurilor și-a aruncat piciorul drept spre public - la mai mult de un metru înălțime, desigur. Publicul a aplaudat: - Asta da artă! Donna, desigur, s-a dus la culcare cu sentimentul că a făcut mai mult pentru cultura maghiară în acea zi decât a făcut Jókai în cincizeci de ani."