"Orașul. De la distanță, aerul orașului este fum. De aproape, este murdărie. E ca și cum aerul ar afecta și psihicul locuitorilor orașului. Orășenii se nasc cu ochelari. Așadar, el are cel puțin patruzeci de ani când intră în această lume. Ce viață pentru un copil din capitală. Ochii lui văd doar case și magazin după magazin. Lumea este plină de prăvălii și lumea este o afacere. Crește fără flori, fără câmp, fără copaci. Nu vede păsări decât în colivii. Vede doar atât din cer cât poate vedeea de chenarul străzii. Pe bulevard erau plimbate vaci, iar copiii alergau după ele. Nu consumă mâncare adevărată. Cămara lui e de tablă. Când vrea să mănânce supă, fierbe apă și ia o lingură de unguent dintr-o conservă. Flacăra sufletului este intelectul. Uleiul acestei flăcări este moralitatea. Nu există un astfel de ulei în oraș. Flacăra nu este albă, ci multicoloră. Chiar dacă uneori auzim un discurs care radiază noblețe spirituală, acesta se dovedește a fi doar moralitate de salon. Îmi vine în minte cuvântul "gulaș de salon". Bucătarul îl face - pentru a fi consumat de alții."