"Dacă am venit pe acest Pământ pentru a ne perfecționa, cum putem să eșuăm în viață? Oare nu ne putem îndoi de înțelepciunea Creatorului dacă se pot face astfel de devieri pe calea vieții? Este acesta unul dintre defectele noastre, faptul că îl considerăm pe Creator ca trăind de dragul nostru, ca și cum Dumnezeu nu ar avea altă preocupare decât să ne călăuzească, precum Vlahul conduce alpiniștii! Nu cumva El nu este pentru noi, ci noi suntem pentru El? Cu siguranță, cauza erorii noastre nu este Dumnezeu, ci noi înșine. Dar de ce? Cea mai mare comoară a omului este liberul arbitru. Cu siguranță ni s-a dat această comoară în întregime. Dumnezeu nu a vrut să ne lege de El cu nici măcar cu un singur fir de păr. Dumnezeu nu a vrut să domnească peste noi, nici nu a vrut să ne lege de el prin lege sau decret. Eram suflete pure. Tocmai bucuria liberului arbitru, a încercării independenței absolute, a fost însă cea care a permis aripilor noastre de fluture să prindă contur: am zburat unde am vrut să zburăm. Ne-am îndepărtat de el. Poate că am vrut să fim zei. Poate că am vrut să creăm o lume nouă. Poate că noi suntem îngerii căzuți despre care știe fiecare rasă, fiecare religie. Ne-am îndepărtat, ne-am întunecat, ca sticla îngropată în pământ. Puterile noastre au dispărut, calitățile noastre celeste au rămas doar o pâlpâire de iubire, o forță creatoare languroasă manifestată în arte, în muzică și o vagă amintire a numelui lui Dumnezeu. A creat Dumnezeu această lume materială sau este încă creația noastră din acel timp măreț? Este mit paradisul, sau o amintire primordială transformată în concepte pământești? Este mit pomul interzis, pomul cunoașterii binelui și a răului, sau restrângerea marii povești într-o mică alegorie? Este mit părăsirea Paradisului? Este mit încurcătura și împrăștierea de la Babel? Sau este un basm pământean, o imagine colorată a unei mari revoluții în cer? Și cine a fost Isus, acest om cu o inteligență minunată, care a apărut din senin printre noi și a adus vești din lumea de dincolo de stele; a cărui inimă nu era o inimă pământească, a cărui gândire nu era o gândire pământească. Cine a fost el? De unde a venit? De ce a venit? El însuși răspunde la toate aceste întrebări. Oare cuvântul său este adevărat? patru au scris povestea suferinței sale. Niciunul dintre ei nu a menționat că și-a retractat afirmațiile sau că a cerut îndurare. Nimeni nu s-a lăsat până acum executat pentru o minciună."