"Incorect și de nivel scăzut este și o viață pur carnală. Pentru că scopul vieții noastre ar trebui să fie doar îngrijirea și înmulțirea cărnii, aceasta poate fi concepția vieții la Kőbánya ("Cariera de piatră"), dar nici acolo nu în casele oamenilor. Dacă utilajul ar avea minte, ar înțelege imediat că a fost făcută nu doar pentru a se mișca și a digera ulei. Ar trebui omul să se consoleze știind că existența sa este inferioară scopurilor mecanice? În zadar: există astfel de utilaje din carne. Într-adevăr, ele nu cunosc alt scop decât digestia, reproducerea și colectarea substanțelor care le întrețin. Astfel de oameni sunt afectați de un doliu familial ca și cum ar fi fost loviți pe frunte cu pumnul. Dar desigur: viața cărnii era considerată viața omului, iar dacă carnea piere, la fel se întâmplă și cu viața noastră. Dar atunci o voce misterioasă din interiorul inimii a vorbit: - Nu se poate, nu se poate ca omul să piară astfel! Omul agonizat își ridică atunci capul și strigă: - O picătură de apă! Lazăr, o picătură de apă! Dar Lazăr în zadar i-ar da o picătură de apă, nu ar face decât să-i sporească setea. Nu poți face un copac să crească, să înflorească și să rodească în cinci minute. Nici cunoașterea de sine spirituală, încrederea în Dumnezeu, nu pot fi împletite în rațiune dintr-o dată. Dar cum ar putea avea credința și mângâierea cel care a privit cerul doar atunci când a contemplat poziția norilor. Pe chipul său l-a interesat doar dacă părul său arăta bine, atunci când se privea în oglindă? care nu caută răcoare decât în natură: care îi cunoaște pe cei patru Juvete din jocurile de cărți, dar nu și pe cei patru Evangheliști, și care nu i-a căutat și nu i-a răsfoit niciodată pe marii gânditori ai omenirii, dar fără ezitare va spune desăre ei că-s proști. Voi, fiii mei, nu trăiți o astfel de viață carnală, ci una spirituală. Totul pentru suflet! Pentru trup, numai cât să nu vă facă neplăcere."