"Inscripția bisericii din Delphi pentru omul trupesc: cuvânt, cuvânt, cuvânt. Omul spiritual este uimit că și în acea lume antică exista o minte gânditoare care știa că omul nu se cunoștea pe sine. Poate cel care nu a văzut niciodată marea să cunoască sentimentul care îl mișcă atunci când o vede pentru prima dată? Poate cel care nu a fost încă lovit de un mare noroc, care nu a fost încă lovit de o mare adversitate, de o mare teroare, să-și imagineze ce sentimente stârnesc toate acestea din adâncul sufletului? Cel care nu a scăpat încă de primejdie, știe cât de mult își iubește viața? Cel care nu și-a îngropat încă mama, tatăl, fratele, copilul, cunoaște legătura care le leagă sufletele? Nu rămânem oare muți de uimire în fața pâlpâirii lăuntrice a mâniei sau iubirii noastre și ne întrebăm: - Iată, asta sunt eu oare? Sufletul omului este o flacără de foc pliată. Noi înșine cunoaștem doar o parte din razele sale. Doar atât cât să ne lumineze calea vieții noastre pe pământ."