"Dacă viața pe pământ ar fi toată viața noastră, atunci de ce ar trebui să ne petrecem o treime sau un sfert din viață crescând? Dar dacă nu viața pe pământ este viața, atunci este de înțeles că 70-80 de ani nu sunt suficienți pentru a educa un suflet. Trebuie să continuăm să învățăm în alte clase. Transferăm punctele forte dobândite în clasa absolvită într-o nouă clasă. Căutăm un loc din ce în ce mai larg pentru rădăcinile dezvoltării ulterioare. Un nou teritoriu, un nou mediu, noi absorbții sunt necesare pentru a ne continua muscularizarea spirituală, iluminarea, perfecțiunea și pentru a purta roadele vieții noastre pământești într-o altă viață. Creatorul a arătat, la urma urmei, în alte corpuri că acestea se pot dezvolta într-un timp scurt dacă El dorește: calul ajunge la maturitate după doi ani. Câinele are suficient pentru un an. O găină are suficient pentru șase luni. Struțul, de îndată ce iese din ou, aleargă atât de repede încât niciun om nu-l poate prinde. Ar fi o imperfecțiune a naturii ca omul să trebuiască să crească timp de 20 de ani. Nu trupul are nevoie de o gestație atât de lungă, ci sufletul."