"Sunt îngropat. Oamenii merg plângând după sicriu. Plângând, se uită în groapă. Nu priviți acolo, ci la cer. Trupul este o abominație. Este frumos și adorabil doar atâta timp cât forța de conservarea a speciei ține o sticlă colorată în fața ochilor noștri. În realitate, nu există nimic de iubit. Sufletul cu siguranță trebuie să se bucure că a scăpat de ea și se uită la oamenii care plâng pentru ea ca pentru o nenorocire. Ce este omul când nu are trup? Slăbiciunea minții noastre nu poate decât să și-l imagineze așa cum a fost. Dar de ce avem nevoie de picioare în lumea cealaltă? Picioarele nu sunt altceva decât un mijloc de susținere a corpului. Acesta are un os dur în mijloc pentru a-l împiedica să se prăbușească; are fibre și tendoane pe os pentru a-l face să se îndoaie și să se întindă. Ce nevoie avem de acest lucru în eter, unde nu există praf și unde nu purtăm nicio povară. Și ce nevoie avem de mână, de acest instrument de prins? De ce am avea nevoie de stomac, de acest aparat de făcut carne, când nu avem carne acolo. Ce nevoie am avea de aceste două lentile fotografice inserate în craniul nostru, când putem vedea fără niciun mijloc. Nu avem nevoie de nicio parte a corpului. Nu ne putem imagina fără forme. Îl zugrăvim și pe Dumnezeu într-un corp material, cu barbă. Le dăm îngerilor aripi cu pene, din lungimea cărora ornitologul poate calcula: care cântărește câte kilograme. Dar formele sunt cu siguranță diferite în eter. Corpul este forma care corespunde vieții pe pământ. Dacă ar trebui să trăim în apă, am avea o formă diferită. Miliardele de animale diferite arată că fiecare sol și fiecare mod de viață necesită o formă diferită. Ridicați-vă capul de la treburile voastre mărunte și vedeți: ce lucrare minunată este fiecare corp de pe pământ! Corpul țânțarului este foarte diferit de corpul uman, dar poate merge, digera și respira. Uitați-vă la rotiferi. Acesta are un singur picior. Dacă ar avea mai multe picioare, nu ar fi în stare să facă nimic. Și rotiferul trăiește, lucrează, merge, digeră, respiră, vede, se reproduce. Uită-te la meduză. Nu are niciun picior. Și dacă sufletul tău ar fi o meduză astăzi, ai spune: - Sunt viu. Am ce mânca. Iubesc. Am copii. Marea este locul potrivit pentru mine. Binecuvântat să fie Creatorul. Ei bine, dacă vedem posibilitatea vieții în atât de multe forme în acest loc încătușat de pământ, de ce trebuie să cărăm acest corp greu, delicat și nepotrivit al nostru până în cealaltă lume?"