"Cea mai mare parte a motivelor pentru care oamenii fac greșeli în viață este pentru că ei cred că acest Pământ este lumea. Gândirea unui vierme. Viermele nu poate gândi altfel, pentru că viața lui curge în deșeurile în descompunere, în resturi abandonate, iar scopul său în viață este să transforme acea materie putredă în carne vie. Dar omul nu este un vierme. Omul mănâncă doar ceea ce corpul său are nevoie pentru a se întreține. Acesta nu este mai mult decât uleiul pe care îl consumă mașina. Este mașina făcută pentru a consuma ulei? Omul poate vedea, de asemenea, că scopul vieții sale nu este să mănânce, nu este să-și hrănească corpul. Corpul uman nu are nimic de făcut în metabolismul naturii, în economia alternanței. Omul trăiește pentru sine și pentru ceilalți oameni. Omul nu trăiește pentru corpul său, ci corpul său trăiește pentru om. Așadar, el nu este pentru Pământ, ci Pământul este pentru el. Dar dacă noi nu suntem pe Pământ pentru Pământ, atunci pentru noi Pământul nu poate fi întreaga Lume. Aceste două cuvinte sunt adesea repetate în notițele mele: omul-trup, omul-suflet. Trebuie să înțelegeți clar acești doi termeni."