"Dacă un mort bătrân de pe marginea mormântului și-ar mai putea deschide o dată buzele, toți ar spune: - Am trăit prostește! Căci toți au trăit pe acest pământ ca și cum ar fi fost locul veșniciei și s-au simțit la începutul timpului infinit, muncind, transpirând, adunându-se, aranjându-se astfel încât să poată trăi mult dincolo de început. Și deodată, nu se știe cum: iată-l, zăcând lângă mormânt. Deci el a trăit, dar nu a trăit. Și nu se gândise la asta până atunci. Dacă am putea privi înapoi de la porțile cimitirului, mulți dintre noi am putea spune: călătoria vieții noastre până în acest moment nu a fost altceva decât o neliniște pentru liniște."