"<p>Sfărâmă pietrele feței tale din tine: aflorimentul stâncii tale va străluci peste tine! Carnea și sângele sunt false și lacome, dar adevărat și blând este scheletul.<br />Dacă în adâncul ființei tale îți prețuiești individualitatea: ca și cum ai purta veșmântul în pântece și l-ai încălzi cu trupul tău gol și răcoros.<br />Dacă speri la fericire în schimbare, nu în neschimbare, dacă speri la eternitate în schimbare, nu în neschimbare: ca și cum ai vrea să-ți hrănești și să-ți îmbraci reflexia, și astfel ar rămâne slab și gol și trupul, și reflexia.</p>"