"

The unchanging existence neither desires nor hates the changing life, but embraces it like a nest embraces the baby birds perched within, without feeling and yet with infinite love.
Likewise, he who has put his root from life into being; he does not rejoice in the evolving, nor lament the lost; he wishes to help no one; he loves all things alike, without feeling and infinitely.
He praises without admiration and reproves without disgust, for all things in life are ultimately neither good nor bad; nothing is better than anything, only the journey has different stages.

"

A változatlan létezés a változó életet nem óhajtja, nem is utálja, hanem magába foglalja, mint a fészek a benn tátogó madárfiókákat, érzés nélkül és mégis végtelen szeretettel.

Éppígy, aki gyökerét az élettől a létbe helyezte; a fejlődőn nem ujjong, az elveszőt nem siratja; senkin sem kíván segíteni; mindent egyformán, érzés nélkül és végtelenül szeret.

Rajongás nélkül dicsér és undor nélkül kifogásol, mert az életnek bármely dolga végső fokon se-jó se-rossz; semmi sem különb semminél, csak az útnak más-más szakaszai vannak.

"

Existența neschimbătoare nu dorește și nici nu urăște viața schimbătoare, ci o îmbrățișează precum un cuib îmbrățișează puii de pasăre cocoțați înăuntru, fără sentimente și totuși cu o iubire infinită.
La fel, cel care și-a pus rădăcina din viață în ființă; el nu se bucură de cei care evoluează, nici nu deplânge pe cei pierduți; el nu dorește să ajute pe nimeni; el iubește toate lucrurile la fel, fără sentiment și infinit.
El laudă fără admirație și mustră fără dezgust, pentru că toate lucrurile din viață nu sunt în cele din urmă nici bune, nici rele; nimic nu este mai bun decât alt nimic, doar călătoria are etape diferite.