"

The individual man abhors old age: he regards it as a debilitation, a helplessness, an undeserved humiliation. The true man does not abhor old age, for in it he can attain his undisturbed unfolding; his years are steps, higher and higher.
If you fear not sickness, misery, old age, death, any calamity: for you, old age will be a more and more certain fulfilment, poverty a burdenless freedom, any misery an increase, and you will know death before you die.

"

Az egyéni-ember irtózik a megvénüléstől: úgy fogadja, mint elgyengülést, tehetetlenné-válást, méltatlan megaláztatást. Az igazi-ember nem irtózik a megvénüléstől, hiszen benne érheti el zavartalan kibontakozását; az ő évei lépcsők, egyre magasabbra.

Ha ne félsz betegségtől, nyomortól, öregségtől, haláltól, semmiféle csapástól: részedre az öregség egyre biztosabb kiteljesülés lesz, a szegénység tehertelen szabadság, bármilyen nyomorékság gyarapodás, a halált pedig még halálod előtt megismered.

"

Omul individual detestă bătrânețea: o consideră o debilitare, o neputință, o umilință nemeritată. Omul adevărat nu detestă bătrânețea, pentru că în ea poate ajunge la desfășurarea sa netulburată; anii săi sunt trepte, tot mai înalte.
Dacă nu te temi de boală, de sărăcie, de bătrânețe, de moarte, de orice nenorocire: pentru tine, bătrânețea va fi o împlinire din ce în ce mai sigură, sărăcia o libertate fără poveri, orice nenorocire o creștere, iar moartea o vei cunoaște înainte de moarte.