"

That which has not yet started on the road, or is at the beginning of the road - the stone, the baby - has not yet acquired any treasure for itself, and is in itself worthy of love. And the being who has arrived at perfection, who has already absorbed the treasures he has acquired and has nothing, just like the stone or the infant: he is also worthy of love in itself. And the not-yet-departed and the already-arrived are the same.
The man on the way of increase, who is crumbling under half-acquired truncated treasures, can only be loved from the delusion of the mischief of idle treasures, or from kinship, or from compassion, or from the heatless, perfect equanimity of infinite love.

"

Ami az úton el nem indult, vagy ami az út elején van - a kő, a csecsemő - még nem szerzett magának semmi kincset s önmagában-véve szeretetre méltó. S a teljességbe érkezett lény, aki szerzett kincseit már magába-olvasztotta és épp úgy nincs semmije, mint a kőnek, vagy a csecsemőnek: szintén önmagában véve szeretetre méltó. S a még el nem indult, s a már megérkezett: azonos.

A gyarapodás útján járó embert, aki félig-megszerzett csonka kincsek alatt roskadozik, csak az idétlen kincsek csábereje okozta tévedésből lehet szeretni, vagy rokonság kapcsán, vagy részvétből, vagy a végtelen szeretet hőfok-nélküli, tökéletes egykedvűségéből.

"

Ceea ce nu a pornit încă la drum sau se află la început de drum - piatra, bebelușul - nu a dobândit încă nicio comoară pentru sine și este în sine demn de iubire. Iar ființa care a ajuns la perfecțiune, care a absorbit deja comorile pe care le-a dobândit și nu mai are nimic, la fel cum piatra sau pruncul nu mai au nimic: și ea este demnă de iubire în sine. Iar cel care nu a plecat încă și cel care a sosit deja sunt la fel.
Omul pe calea creșterii, care se prăbușește sub comorile trunchiate pe jumătate dobândite, nu poate fi iubit decât din amăgirea răutății comorilor deșarte, sau din rudenie, sau din compasiune, sau din ecuanimitatea fără căldură și perfectă a iubirii infinite.