"

I heard it from my painter friend Árpád Illés:
- There is nothing distasteful in nature. In fact: it even corrects and repairs human bad taste. Look at a tramcar: a yellowed, hideous box.
But if you look at the city from the hill, the colours match and the moving little yellow trams enrich the view. Or buy an ugly chandelier, the kind you see in most bourgeois homes: take it out to the woods, bury it in the ground among the roots, go get it in a few months and you'll see nature beautify it as much as possible.
I have heard this from him and other painters:
- It's worth contemplating the patches and cracks forming on damp, decaying walls. There are no nicer drawings, no nicer groups of colours anywhere. The solid or thousand-spined lines of the stains are in a perfect harmony that human art can only attain in its purest periods. And of the most varied colours, the greens, blues, yellowish tints of grey, reds, dull-greens, rust-colours, always in simple and vast harmony. But the human eye is accustomed to fairground junk and has difficulty adjusting to the divine-beautiful.

"

Illés Árpád festő barátomtól hallottam:

- A természetben nincs semmi ízléstelen. Sőt: még az emberi ízléstelenséget is helyre-javítja. Nézz meg egy villamoskocsit: sárgára kent, otromba skatulya.

De ha a hegyről nézed a várost, a színek egymáshoz illeszkednek és a mozgó kis sárga villamosok is gazdagítják a látványt. Vagy vegyél egy ronda csillárt, amilyet a legtöbb polgári lakásban láthatsz: vidd ki az erdőbe, ásd el a földbe a gyökerek közé, menj érte néhány hónap múlva és meglátod, hogy a természet megszépíti, amennyire csak lehet.

Tőle és más festőktől is hallottam ezt is:

- Érdemes szemlélgetni a nyirkos, romló falakon alakuló foltokat, repedéseket. Szebb rajzok, szebb színcsoportok nincsenek sehol. A foltok tömör, vagy ezer-szálkájú vonalai oly teljes harmóniájúak, amit az emberi művészet csak a legtisztább korszakaiban ér utol. S a legtöbb-változatú színnek, a szürkének zöldes, kékes, sárgás árnyalatai, vörösek, tompa-zöldek, rozsda-színek, mindig egyszerű és hatalmas harmóniában. De az emberi szem vásári lim-lom-hoz szokott és nehezen igazodik az isteni-széphez.

"

Am auzit-o de la prietenul meu pictor Árpád Illés:
- Nu există nimic de prost gust în natură. De fapt: ea chiar corectează și îndreaptă prostul gust uman. Uitați-vă la un vagon de tramvai: pictat galben, cutie grosolană.
Dar dacă priviți orașul de pe deal, culorile se potrivesc și micile tramvaie galbene în mișcare îmbogățesc priveliștea. Sau cumpărați un candelabru urât, din cele pe care le vedeți în majoritatea caselor burgheze: duceți-l în pădure, îngropați-l în pământ printre rădăcini, mergeți să-l luați peste câteva luni și veți vedea cum natura îl înfrumusețează cât de cât.
Am auzit asta de la el și de la alți pictori:
- Merită să contempli petele și crăpăturile care se formează pe pereții umezi, în descompunere. Nu există nicăieri desene mai frumoase, grupuri de culori mai frumoase. Petele solide cu mii de spini, sunt într-o armonie perfectă pe care arta umană nu o poate atinge decât în perioadele sale cele mai pure. Iar culorile cele mai variate, verdele, albastrul, nuanțele gălbui de gri, roșul, verdele stins, ruginiul, sunt întotdeauna într-o armonie simplă și vastă. Dar ochiul uman este obișnuit cu porcării de bâlci și are dificultăți de adaptare la frumosul divin.