"

Don't covet what is commonly called fame and glory: for famous men stand like a heap of cakes in a shop window, and curiosity is a fly in the ointment and a cloud of filthiness; fame is not glory, but misery and humiliation. Thou shalt not covet what is commonly called eternal fame, immortality: for it shall profit you nothing if your memory remains in the memory of future generations after your death, like a shrivelled mummy in a pyramid. What the great men call immortality is not eternal life, not even eternal memory, but oblivion postponed for a few hundred or a few thousand years. Observe these slower oblivionists: how terrifying their squalid, dusty permanence. A royal silence is theirs, a golden and silver crypt-silence. Not their lives, but their deaths, stretching back centuries or decades.
Your glory and your immortality do not depend on your fellow man, for it is in you or it is not in you. The European man does not want to be so great as to fulfil the full potential of his existence, but only as a great lighthouse disappearing into the night. Do not be content with the measurable, but strive only for the whole greatness.

"

Ne kívánd azt, amit általában hírnévnek, dicsőségnek neveznek: mert a híres emberek kirakatban tarkállanak, mint egy halom sütemény s a kíváncsiság légy-felhőként lepi és mocskolja őket; hírnév nem dicsőség, hanem nyomorúság és megaláztatás. Ne kívánd azt, amit általában örök hírnévnek, halhatatlanságnak neveznek: mert semmit sem érsz vele, ha emléked holtod után is megmarad a jövő nemzedékek emlékezetében, mint összeszáradt múmia a piramisban. Amit a nagy emberek halhatatlanságnak mondanak, nem örök élet, még csak nem is örök emlékezetesség, hanem pár-száz vagy pár ezer évvel későbbre halasztódó feledés. Figyeld e lassúbb feledésre jutottakat: szikkadt, porosodó változatlanságuk mily félelmetes. Királyi csend az övék, arany és ezüst kripta-csend. Nem az életük, hanem a haláluk nyúlik évszázadokra, vagy évtizedekre.

Dicsőségedet és halhatatlanságodat ne embertársaidtól reméld, mert benned van, vagy benned nincsen. Az európai ember nem akar akkora lenni, hogy létének teljes lehetőségét betöltse, csak mint egy jókora világítótorony, mely eltűnik az éjszakában. Ne elégedj meg a mérhetővel, csupán a teljes nagyságra törekedj.

"

Să nu râvnești la ceea ce se numește de obicei faimă și glorie: pentru că oamenii faimoși stau în vitrină ca o grămadă de prăjituri, iar curiozitatea este o muscă în unguent și un nor de murdărie; faima nu este glorie, ci mizerie și umilință. Să nu râvnești la ceea ce se numește în mod obișnuit faimă veșnică, nemurire, pentru că nu-ți va folosi la nimic dacă amintirea ta va rămâne în memoria generațiilor viitoare după moartea ta, ca o mumie zbârcită într-o piramidă. Ceea ce marii oameni numesc nemurire nu este viața veșnică, nici măcar memoria veșnică, ci uitarea amânată pentru câteva sute sau câteva mii de ani. Observați-i pe acești uitați mai lent: cât de terifiantă este permanența lor sordidă, prăfuită. O tăcere regală este a lor, o tăcere de criptă de aur și de argint. Nu viața lor, ci moartea lor, care se întinde pe secole sau decenii.
Gloria și nemurirea ta nu speră în semenii tăi, pentru că este în tine, sau nu este în tine. Omul european nu vrea să fie atât de mare încât să realizeze întregul potențial al existenței sale, ci doar ca un mare far care dispare în noapte. Nu vă mulțumiți cu măsurabilul, ci străduiți-vă doar pentru măreția totală.