"<p>La întrebarea dacă experiența este un scut împotriva tentațiilor ieftine sau periculoase ale vieții, care vorbesc cu mare forță, trebuie să răspundem negativ. Astfel de ispite sunt ambiția falsă, ispitele patimilor, cum ar fi iubirea, actoria, succesul lumesc, ispitele simțurilor, excesele alimentare dăunătoare sănătății, băutura și substanțele intoxicante, patimile cărnii și aberațiile spirituale și morale și mai dăunătoare și mai periculoase, cum ar fi răzbunarea, minciuna, lăcomia. Toate aceste pericole și ispite îl bântuie pe om cu obstinată recurență la orice vârstă. Experiența, care ne învață că orice exagerare, minciună și intenție necurată duce la dezamăgire, poticnire, umilință și boală, nu ne împiedică să cădem pradă acestor ispite. Doar fidelitatea față de caracterul nostru, nu față de experiențele noastre, ne poate feri de cădere. Nu există bine și rău absolut în natură; dar există în mod necesar un rău pentru om pe care nu-l putem împăca cu caracterul nostru cu impunitate. Prin urmare, aici, ca întotdeauna, când trebuie să decidem, nu ne întrebăm dacă ispita oferită este bună sau rea în sine, ci ne întrebăm doar dacă ceea ce intenționăm să facem este compatibil cu caracterul nostru. Experiența lumească nu este atât de importantă ca o cunoaștere temeinică și neîndoielnică a caracterului nostru. Există oameni lipsiți de experiență care sunt fideli caracterului lor și, prin urmare, nu eșuează la testul lumesc, și există vulpi bătrâne și șirete care nu-și pot ajusta dorințele la caracterul lor și, prin urmare, eșuează de fiecare dată și cad rușinos în nas.</p>"